Nu stiu daca intr`adevar va citii aceste
randuri,sau daca ii va pasa de ceea ce am scris.Nu stiu daca asta il va durea sau il va face sa ma iubeasca.Nu stiu daca ma va certa sau imi va alina sufletul.Nu stiu daca asta il va indeparta mai mult sau se va intoarce inapoi.Tot ce stiu este ca il iubesc si nu mie frica sa recunosc asta,chiar daca EL nu mai simte nimic acum :( .Povestea mea este una ciudata dar care ma marcat pe viata,si in plus,fara sa imi dau seama.Totul a inceput acum 6 ani,cu toate k pe EL il cunosc de cand aveam 7 ani (dar pe atunci eram o fetitza rasfatata,care habar nu avea ce e aia iubire,decat stia ca parintii o iubesc) . Dar a trecut timpul si fata asta rasfatzata a inceput sa se maturizeze incetul cu incetul si fara sa isi dea seama s`a indragostit de EL (baiatul acela frumos,care pe atunci avea doar 13 ani,baiatul acela popular pe care toate il vroiau,cel care pana atunci abia daca imi oferise putina atentie).Nici nu mi`am dat seama cand m`am indragostit,cu toate k abia dupa cateva luni,am realizat k fusese dragoste la prima vedere(dar doar pt mine).Nu am spus nimanui mult timp,nici nu vroiam sa aud de asa ceva,nu am recunoscut niciodata ca eram indragostita de EL (pt mine era doar baiatul rasfatzat a lu` tata,caruia i se faceau toate poftele) .Insa intr`o zi,ceva minunat s`a intamplat,si pt asta ii multumesc fitzei mele Maria :x ( care a strigat in gura mea tot ce simteam eu pt EL,desi nu recunoscusem niciodata).Soarta a facut k EL sa fie prin apropiere,alaturi de prietenii lui si a auzit tot,dar nici macar atunci nu am vrut sa recunosc,pt k cea mai buna prietena a mea era si ea indragostita de el (dar in final m`a ales pe mine :x) . Eram cea mai fericita,aveam parte de iubire(chiar daca atunci nu intelegeam ce inseamna cu adevarat cuvantul " iubire" ),dar tot ce conta era k il aveam numai eu,pana knd intr`o zi,dupa 2 luni,m`a anuntat k s`a terminat .Am suferit ,au urmat lacrimi nesterse,nopti albe ,doruri nestinse,dar toate astea in zadar . Nu am putut sa mai raman in acelasi loc,pt k fiecare zi in care il vedeam era un chin pt mine,asa k m`am mutat in oras,cu speranta k intr`o zi il voi uita si voi fi din nou EU (fata aceea plina de viata pe care o stiau toti,careia nu ii pasa de nimeni si nimic,care facea orice fara sa ii pese de consecinte sau riscuri) .In tot acest timp in care am stat departe de EL,am fost mintita tot timpul de alte cunostinte(mi s`au spus lucruri care m`au facut sa il urasc,cel putin asta credeam,pt k defapt nu faceam decat sa il iubesc din ce in ce mai mult).Intr`o zi de vara,am fost anuntata ca va trebui sa imi iau adio de la toti,pt k aveam sa parasesc tara pt foarte multi ani.In clipa aceea toate amintirile mi`au venit inapoi,tot ce simteam candva se reintorsese in sufletul meu,si as fi dat toata viata mea doar sa il mai pot vedea o secunda,dar in zadar.Am plecat si am luat cu mine amintirile lui,iubirea pt EL,zambetul lui,chipul lui,practic tot ce insemnam EU era o parte din EL :( . Azi am realizat k ar fi fost mult mai bine daca as fi lasat acolo tot ce aveam pentru EL. Oricum... anii au trecut,au existat diverse relatii serioase,multe tentative si parca tot ce insemnase candva A+N murise definitiv,insa nu a fost asa . Acum cateva zile,dupa 4 ani,ne`am regasit din nou,dar mai schimbati ca niciodata.Nu mi`am dat seama ce se intampla,credeam k defapt doar consolidam o prietenie adevarata,dar in afara de asta,aduceam in suflet din nou,acea iubire ce o credeam pierduta definitiv.Nu a durat decat 2 zile sa imi dau seama ca il iubesc,dar nu am spus nimic din frica de a il pierde din nou.Dupa 4 zile mi`a spus ca simte ceva pt mine si isi doreste sa fim impreuna. Eram extrem de fericita,dupa atatia ani redescopeream iubirea si nu credeam k totul se va termina atat de repede.Am readus la viata tot ce simteam pt el,toate amintirile cu el,am redevenit parte din EL,si eram in stare sa ii ofer TOT ,pana si viata mea,daca ar fi avut nevoie de ea.Pana cand am inceput sa imi dau seama k e rece,ceva se schimbase si chiar daca nu stiam ce anume,aveam de gand sa aflu.Si am aflat...avea de gand sa ne despartim (motivul nu are rost sa il spun).
Cu 2 minute inainte sa imi spuna adevarul simteam k asta urma,ma rugam la D`zeu sa nu fie ceea ce cred,dar a fost.Cu lacrimi in ochi imi luam adio de la el,desi stiam k de data asta nimic nu va mai fi la fel,de data asta nu aveam sa il uit niciodata (si nici nu o voi face,pt k a ramas intiparit in sufletul meu,practic e jumate din inima mea,iar fara inima,corpul moare). Nici nu stiu cate zile au trecut,mie mi se pare o viata,si simt ca nu mai pot :( Inca tresar la fiecare cuvant,inca pastrez pozele lui,inca simt mangaierea lui (chiar daca a trecut atat de muuult timp) . Incerc sa ii vorbesc dar durerea ma opreste,incerc sa il ascult dar parca nu mai inteleg nimic,incerc sa il privesc dar nu mai vad de lacrimi :( . Adorm cu el in gand in fiecare noapte,il visez seara de seara si ma chinui din nou atunci knd ma trezesc si realizez k tot EL a fost in visul meu. Plang si nu stiu cum sa ma mai opresc,ma gandesc si nu stiu cum sa termin odata gandurile astea care ma omoara. EL era singurul care imi dadea viata,singurul pt care zambeam ... (asa cum mi`a spus si EL odata: vreau sa te vad zambind,ca sa pot zambii si eu alaturi de tine ) :(( acum cuvintele astea nu mai au rost
dar nu regret k le`am crezut ,caci pe atunci astea ma tineau in viata ... acum ma tine doar amintirea lui. Uneori stau si ma intreb daca acum,ii e bine fara mine,daca ma uitat,daca mai simte ceva....dar stiu ca sunt intrebari la care nu voi avea raspuns :( L`am iertat din prima clipa in care mi`a spus k vrea sa ne despartim,nu stiu de ce,dar l`am iertat fara sa ma gandesc . Uneori inca sper ca se va intoarce dar zilele trec si nimic nu se schimba :( Sper ca acum e fericit,k si`a gasit linistea (chiar daca langa alta,dar macar sa fie fericit,pt k daca EL e fericit eu sunt linistita) Tot ce stiu e ca il voi purta Etern in sufletul si in gandul meu,chiar daca au fost putine momente,acele momente mi`au ajuns pentru o viata intreaga :( As vrea sa il vad venind inapoi,as vrea sa ii mai pot spune " Te iubesc" .... dar tot ce pot spune acum este doar " Ai grija de tine " Imi lipseste enorm si mereu imi va lipsi,ma rog ca cineva sa il iubeasca atat de mult cum il iubesc EU ,pt k de n`ar fi asa,nu va fi niciodata fericit,iar asta m`ar distruge complet ... Va ramane mereu minunea mea,si primul loc in viata mea,chiar daca nu va sti asta ..Inchei acum,dupa atatea randuri si printre lacrimi ,cu o singura dorinta : NU MA UITA NICIODATA IUBITULE !