"Judecand dupa standardele rationale, Alfa Romeo 166 nu e o masina foarte buna. Comparata sa spunem, cu un BMW seria 5, nu este nici mai rapida, nici spatioasa, nici economica. Nici foarte bine echipata, iar manevrabilitatea nu e nici ea cine stie ce.
Are tractiune pe fata iar daca acesta optiune prin care se economiseste ceva spatiu functioneaza bine pe autoturismele mici in doua volume, ea este rareori satisfacatoare intr'o berlina de dimensiuni mari. Problema este ca rotile din fata sunt suficient de ocupate cu directia. Daca le mai dai in grija si puterea venita de la un motor V6 de 3,2 litri inseamna ca o cauti cu lumanarea.
Daca apesi prea tare pe acceleratie intr'o masina cu tractiune pe spate, rezultatul e bineinteles ca rotile din spate derapeaza. Aceasta face ca partea din spate sa se rasuceasca, si in acest caz stii exact ce trebuie sa faci, pentru ca ti'a spus instruscotul la scoala. Rotesti volanul in directia derapajului, iar totul se termina cu bine.
Chiar daca nu'ti iese, tot va fi bine pana la urma pentru ca masina va continua sa se rasuceasca si o sa intri cu spatele intr'un copac. Aceasta e foarte placut. Provoaca o moarte pe cat de neprevazuta pe atat de instantanee.
Intr'o masina cu tractiune pe fata, contactul cu solul il pierd rotile din fata, ceea ce inseamna ca poti face absolut ce vrei cu volanul, tot aia e. O sa te lovesti de copac si lucru cel mai rau o sa vezi copacul venind spre tine.
Dar tractiunea pe fata are probleme cu mult inainte de a ajunge in viraje. Ma refer la miscarea volanului. Cand o calci pana la podea, volanul ti se zbate in maini in toate partile pentru ca puterea motorului provoaca tot felul de forte neplacute si nenaturale, cand e aplicata unor roti prin natura lor mobile.
Alfa foloseste tractiunea pe fata pentru ca e mai ieftina. Si acelasi varf de economie bate si in cabina. In ziua de azi, in BMW gasesti o raza de lumina care coboara din oglinda retrovizoare si invaluie toate comenzile intr'o aura de lumina rosie. Mai ai si suporturi pentru pahare si comezi ale sistemului audio pe volan. Nici una din aceste chestii a caror proiectare costa prea mult nu poate fi gasita intr'o Alfa 166.
Drept urmare, oricine vrea sa dea 30.000 lire pe o berlina de lux o sa fie sedus de masina nemteasca, rezultatul fiind ca vanzarile de Alfa Romeo in Marea Britanie ar putea fi caracterizate de un economist drept jalnice.
Colac peste pupaza, nimeni nu vrea sa le cumpere nici la mana a doua, ceea ce inseamna ca cel care a fost atat de neinspirat incat sa dea 30.000 de lire pe una noua o sa piarda 17.000 in primul an. Asa ca o sa se trezeasca cu o masina mai putin rapida, mai prost echipata si mai mai putin placut de condus decat un BMW. Si care o sa'l coste 50 de lire pe zi inainte chiar sa puna o picatura de benzina in rezervor sau sa sara cu banu' pentru vreo asigurare. Trebuie spus ca oricine isi cumpara o Alfa 166 este dus cu capul bine de tot.
Si totusi daca as fi in situatia de a'mi cumpara o masina de director, n'as ezita nicio clipa sa o aleg pe aceasta.
Stati linistiti. N'are nicio legatura cu masinile Alfa de demult care erau conduse pe piste de curse circulare colorate in alb si negru, care nici nu mai exista. Sa'ti cumperi o masina pentru ca firma care o face era grozava acum 50 de ani e ca si cum ai angaja o echipa de constructori italieni pentru ca romanii erau niste tipi foarte bine organizati. Oamenii fac o masina sa fie ceea ce este, iar oamenii care au facut ca Alfa sa fie masini redutabile in cursele de Grand Prix din anii '50 sunt fie morti, fie asezati in scaune din care nu pot cadea si le curge saliva pe piept.
Oamenii care conduc Alfa Romeo in ziua de azi sunt cei care conduc Fiat, iar oamenii care conduc Fiat isi petrec cea mai mare parte a zilei uitamdu'se la bilanturi contabile si mormaind nemultumiti.
Cu toate aceste, cea mai mare parte din ei sunt italieni, ceea ce inseamna ca au o anumita exuberanta si un simt al stiluli foarte bine definit, iar acest lucru se vede. Alfa 166 poate sa nu fie foarte buna ca masina, dar ca loc in care sa te afli nu are egal. Este ceva ce vine din combinatia intre tapiteria cusuta de mana si alegerea pefecta a culorilor. Covorase negre. Scaune maro'auriu. De ce nu mai face nimeni asa ceva?
Si uitati'va ce stil. Unii spun ca farurile sunt cam meschine iar grila radiatorului este mult prea mare, dar ar fi ca si cum ai arunca'o pe Cindy Crawford din pat pentru ca are o alunita.
Incercati sa ignorati detaliile si sa va concntrati pe forma generala, pe postura. Remarcati cum da impresia ca se apleca spre inaint, ca si cum ar fi grabita. Si remarcati gratia liniilor care curg din fata catre spate. Este o masina extraordinar de frumoasa. Si daca alegi vopseaua bleumarin este in acelsi timp eleganta si cool.
Vad meru BMW'uri si Jaguaruri parcate in fata clubului de golf. Vad Mertane parcate langa petrecerile VIP'urilor, asteptand sa i duca acasa pe vedeta beata din Brookside. Dar o Alfa? O Alfa o vad parcata langa un castel din Austria unde se tine un cocktail al unei ambasade. Este la fel de europeana si la fel de perfecta ca o fata intr'o rochie neagra, intr'un bistro in aer liber, sorbind din cafeaua expresso. Ai o Alfa 166. Ai Stil.
Apoi e vorba si de cum te simti la volan. Sigur, e un pic naravasa daca o iei tare, dar daca nu o iei (sa fim seriosi, in 99 la suta din timp n'o s'o iei) simti mereu ca te afli intr'o masina. Se aude un sunet usor tremurat al esapamentului si un vuiet estompat de la motor. Simti soseaua prin scaun iar cand treci peste o linie alba iti poti da seama dupa cum se simte roata daca este vopsea lucioasa sau este o emulsie.
Cele ami multe masini de director din zilele noastre incearca se te izoleze cat mai mult de aceste senzatii. Te urci inauntu, reglezi cateva butoane si ajungi la destinatie fara nicio bataie d ecap. Alfa 166 nu face asta. Te lasa sa'ti dai seama, permanent, ca esti intr'o masina. Te lasa sa simti organismul masinii. Sunt sigur ca asa ceva e o pacoste daca o folosesti doar ca mijloc de transport.
Daca esti sofer, e exact ce'ti trebuie"
Jeremy Clarkson